1000 de strumfi gadilau piciorul lui Armand. Desi incercase sa puna in muscare membrul stang, calcand poeti refugiati in case de harti, ceva il retinu. Uita sa mearga, sa prinda plasa ingerilor din zbor. Uita sa stranga siretul la pantof, sa stinga seva bruta cu formol.
- Pledati toti nevinovati! Zise si soarbe din cafea procurorul parvenit.
- Nerusinatul! Prindeti-l! striga un gardian.
xxx
A doua zi, de dimineata unei fantasme varatice, Armand statea in camera lui fara sa miste vreun muschi. Privea, cu irisul patruns de pajisti albastre, spre iepurele ce alerga in jurul lui. Invartind globul oculardupa ariatia traiectoriei jivinei, sau scumpului animal de companie( cum considerati voi, dragi cititori…). Inregistra o considerabila crestere a ritmului cardiac, alergat de cai verzi prin jerba.
- Mi-e somn. Ma duc sa ma culc.
- Shhhh! Sa nu o trezim…
xxx
- Prapastia e prea mare. Nu poti sa sari!
- Ba da! Am aripi!
- Da, dar asta nu conteaza. Te prind uraganele viermilor noptii, iti reteaza aripile si gata! Intelegi?! Gata!
Pldoaria nu putea fi controlata constant, insa placile tectonice nu grohaiau. Ele maraiau zglobiu, impodobind a iernii jertfa dalba, impletita cu nori euforici.
- Basmul nu se termina copii, vine primavara! Spuse sulegatorul de cenusa.
xxx
- Te-ai armonizat cu mine!
- Sunt sceptic…
- Nu… nu! Tu te-ai armonizat cu mine!
- Mai incet, spuse sec si timpuriu tanarul. Ei nu stiu!
xxx
Cercetasii nu mai strabateau demult acele campuri intunecate de secara. Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc. Ploaia nu mai cade! Ploaia… nu mai cade!
Poftim, acum v-am zis. M-ati dominat din punct de vedere al subconstientului sculptat din oase de peste inmormantate-n Sahara.
Vedeam lucruri, auzeam lucruri, dar nu. Nu! Nu eram nebuna. Un om nebun ar putea merge peste prapasti? Ar auzi glasul mamei plecate in vacanta, invocand-o noaptea in pat?
Nu prea cred.
Dar aici, s-a zis! Nu mai ploua si basta! Probabil va intrebati ce o sa fac. Nu? Am dreptate sau nu? Asa…
Da. Pai… ma sinucid.
xxx
Paradisul e aproape. O stiu. Si nu sunt moarta. Zac pe pleopele Callatisului si zambesc cu soare in palme. Nu ma tem. Si daca sunt ciori, ce? Ele imi spun ca o sa fie rau, dar stiti ceva? Nu va fi asa! Ati auzit, voi, zburatoarelor? Va inselati! Toate! Toti! Decupau litere de pe prima pagina a ziarului “Ziua”si stapaneau un zambet eviscerat.
- Taiati! Taiati! Mai dam o dubla.
xxx
Stiti ce au toate aceste povestioare reale in comun? Un tatuaj marinaresc, de condamnati la moarte ce manaca ciocolata.
xxx
- O doamne!
- Vedeti, aceasta hipnoza este foarte eficienta. Indruga castigatorul unui premiu uitat, se pare, chiar, istoric. De asemenea, probabil aceasta femeie are mintea varza.
- Domnule! Acela este un cadavru!
No comments:
Post a Comment